Pentru Constanța, Cazinoul nu este doar o clădire, ci o parte din identitatea orașului. În spatele procesului prin care acest simbol revine treptat în viața comunității, se află Anamaria Mișa, directorul general al Cazinoului din Constanța, cea care coordonează transformarea clădirii într-un spațiu public viu, conectat la nevoile orașului și la memoria sa colectivă.
Care a fost primul job pe care l-ați avut?
Am finalizat facultatea în 2008, specializarea Științe Politice, la Școala Națională de Studii Politice și Administrative la București, În anul acela, în plină criză economică, a fost destul de greu să-mi găsesc un prim job. Mă întorsesem acasă de la București, deși aveam acolo niște variante de urmat pe partea profesională, dar eu nu m-am putut desprinde niciodată de Constanța. Mi-a plăcut și îmi place în continuare să locuiesc aici, în ciuda tuturor provocărilor. Mi-a fost greu să-mi găsesc un loc de muncă, abia după un an de zile mi s-a oferit o șansă de a lucra în televiziune. A fost o provocare foarte mare pentru mine. Îmi amintesc și acum, cum am pornit în prima zi de muncă, era 6 ianuarie, colegii m-au trimis la Arhiepiscopie, pentru că era Boboteaza, unde am stat ore întregi, într-un frig ca de Bobotează. Mi-a fost destul de dificil să mă adaptez pentru munca de teren și tot ceea ce a urmat, dar am început să iubesc televiziunea, pentru că are o strălucire extraordinară, iar pe măsură ce îmi vedeam munca pe sticlă, a fost acel ceva care m-a ținut în această activitate.
Un an și jumătate am lucrat în televiziune, am fost reporter, prima oară la eveniment, apoi reporter pe partea politică, am avut emisiunea mea seara, în care dezbăteam cel mai fierbinte subiect al zilei. Apoi, am făcut niște emisiuni publicitare, pe care le moderam, la care era invitată o doamnă dintr-o bancă, moment în care am simțit o povară, pentru că era un domeniu nou, despre care nu știam nimic, nu aveam nici măcar un card, nu aveam un cont. A fost o provocare, și pentru că mi-era frică de conversație, nu voiam să mă fac de rușine pe sticlă și în fața unei corporații, citeam foarte mult despre tematica pe care o aveam, astfel că chestiunea aceasta nu s-a limitat la doar 5 emisiuni publicitare, ci mi-a deschis o carieră în domeniul bancar, fiind ofertată chiar de invitate mea cu un job. Iată că deși nu am lucrat mult în presă, experiența aceea m-a pregătit pentru viitor, a fost o fundație foarte sănătoasă, pentru că am învățat să comunic cu mai multe tipologii de oameni, cu persoane care aveau funcții politice. Lecția învățată în presă a fost să acționez profesionist în absolut orice context al vieții, să mă ridic la nivelul unei situații, să mă pregătesc foarte bine, ceea ce mi-a folosit chiar de la primul job de la bancă, acela de trainer.
Cum a a fost acomodarea?
A fost destul de grea. Am avut la bancă o funcție regională și faptul că mă duceam în mai multe sucursale m-a ajutat să învăț mult mai repede. În fiecare sucursală, în fiecare agenție, găseam o persoană care era foarte bine pregătită, oameni foarte profesioniști și furam câte puțin de la toți. Banca m-a structurat foarte mult, acolo am învățat foarte bine ce înseamnă rapoarte, evaluări periodice, ținte, indicatori de performanță, dar și presiunea care vine dintr-o astfel de companie.
Când ați început să construiți comunități în jurul dvs?
După perioada de training, apoi de lucru pe partea comercială, am stat un an acasă pentru creșterea copilului, după care a intervenit această oportunitate, de a mă ocupa de comunicare în regiunea de sud-est. În general, corporațiile nu au oameni de comunicare în orașele mai mici, practic nu se știa foarte bine ce trebuie făcut, pentru că fiecare oraș vine cu particularitățile lui. Ideea era de a ne implica în aceste comunități locale și de a vedea la „firul ierbii”, în fiecare oraș, ce putem să facem, bineînțeles legat de identitatea companiei. Exista un proiect competitiv - „Capitala Tineretului din România”, prin care susțineam acel oraș care câștiga această competiție, în care tineri formați într-o echipă de ONG-uri împreună cu orașele candidau pentru a obține acest titlu. Era un titlu onorific, dar era un proiect mare, care avea și bugete serioase. Astfel am început să cunosc tinerii din Constanța, le-am prezentat ideea, am lucrat împreună cu ei la platforma pe care să candidăm. Până atunci, la Constanța, tinerii erau frecvent priviți în zona de petrecere a timpului liber, dar evident că ei puteau avea o contribuție serioasă, fiind totuși motorul unui oraș. Împreună cu acești tineri am câștigat acea competiție, fiind în finală alături de Craiova, un oraș care avea deja o activitate de tineret mult mai conturată, cu mai multă experiență. În acest context, am fondat și prima federație de tineri din Constanța, care este baza Centrului de Tineret ZBOR, unde se întâmplă lucruri extraordinare pentru tineri.
De ce ați lăsat această lume, pentru a prelua frâiele superbului Cazino din Constanța?
Păi ați răspuns dumneavoastră la această întrebare: „superbul Cazino”. La redeschiderea Cazinoului, alături de tineri și de colegii mei din Primăria Constanța am susținut mapping-ul evenimentului. Eu cred că această clădire este una care depășește cu mult granițele orașului nostru și chiar granițele țării noastre, așa am crezut înainte să preiau acest mandat, dar deja mi-a depășit așteptările. De altfel, tot acest succes pe care l-a avut de la redeschidere este unul al clădirii. Au fost 200.000 de oameni care au venit cu atâta bucurie să viziteze Cazinoul în 6 luni de zile, iar aceasta e o cifră uriașă, care ne-a depășit tuturor așteptările.
Care sunt proiectele pe care le pregătiți la Cazino?
Ne-am concentrat foarte mult pentru a crea o propunere pentru toamnă – iarnă. De altfel, în vara asta ne-am gândit ce să facem, astfel încât să nu rămână doar o clădire estivală, ci să avem în continuare public și după data de 15 septembrie. Am reușit, pentru că m-am concentrat pe tineri și copii, am creat toate aceste experiențe de educație pentru copiii din Constanța și nu numai. Avem vizitatori în săptămâna „Școala Altfel” din Galați, Brăila, Buzău, București, copii care vin în Cazinoul din Constanța pentru a învăța, prin ateliere de arhitectură, despre ce înseamnă o clădire de patrimoniu. Participă la activități interactive inspirate din etapele lucrărilor de realizare a stucaturilor, descoperă ce este un vitraliu și multe altele.
Pe de altă parte, în spațiul din subsol am creat filme imersive, care îi învață pe copii despre cercetare și științe, despre viața marelui explorator Emil Racoviță, despre legenda care a stat la baza construirii castelului Peleș și primul brad împodobit de familia regală din România. Aceste show-uri sunt foarte atractive, iar copiii pleacă de la noi cu niște lucruri importante, care fac parte din istoria noastră sau sunt legate de educație.
În tot acest timp, am avut încă un obiectiv în agendă, știam că toate corporațiile din România își închid bugetele undeva în noiembrie pentru anul ce vine, așa că a trebuit să mergem cu proiecte. Ne-am uitat cam care sunt corporațiile care sprijină cultura în România și am construit proiecte, astfel încât agenda pentru 2026 să aibă niște linii directoare. Am decis ca în fiecare lună martie să venim cu o expoziție principală la Cazino, astfel încât publicul să aibă motiv și prilej pentru a vizita Cazinoul a doua oară.
Anul acesta vom lucra cu unul dintre dintre cei mai mari operatori de cultură pe arte vizuale din România, un nume extrem de iubit, care a avut un milion de vizitatori până acum în galeriile lor. Va fi o expoziție tematică legată de o figură emblematică a familiei regale din România. Vorbim de o colaborare cu un brand cultural important, o expoziție care va ține până în septembrie. Deci încercăm să aducem constănțenii a doua oară în Cazino, într-o perioadă în care n-o să fie atât de aglomerat, să se bucure de el. Apoi, turiștii să aibă, de asemenea, un motiv să vină a doua oară la noi, pentru ceva ce poate nu au în orașele lor de origine și găsesc doar aici, la Constanța, la Cazino. Vorbim de o clădire foarte complexă pentru funcțiile pe care le poate acomoda, e o clădire care nu are nici trupă de teatru, nici filarmonică, nu are nimic propriu, însă asta este și o mare oportunitate, pentru că putem să facem multe proiecte în sala de evenimente.
Pentru a sprijini orașul și turismul cultural, aducem un festival de muzică pe care îl curatoriază domnul Ioan Holender, fost director al Operei de Stat din Viena. Am avut marea bucurie și onoare să ne accepte propunerea, deja programul este închis, o să scoatem biletele la vânzare cred că în luna februarie, cel mai târziu. De asemenea, începând cu jumătatea lunii septembrie, până în Ziua Națională a României, în fiecare sâmbătă și duminică vom avea un concert la Cazino cu trupe ale unor companii importante din Viena, Berlin, Budapesta, artiști de înaltă ținută și înaltă reputație, care vor concerta pe scena Cazinoului din Constanța.
Ce înseamnă pentru dumneavoastră un #OrașUnit?
Este un oraș în care fiecare dintre noi urmărim binele comun. Acel bine mare, care împărțit într-o bucățică mică ne-ar aduce un plus în viața noastră. E drept că fiecare avem tipologii diferite, personalități diferite, dar la sfârșitul zilei trebuie să încercăm să vedem care e calea bună, pe care trebuie să urmăm cu toții, dând deoparte situațiile personale și încercând să ne gândim la aspectele generale. Trăim aici, ne educăm copiii aici, muncim aici, așa că trebuie să mai facem niște pași în față, în primul rând pentru noi și apoi se va vedea și în oraș. Deci cam așa văd lucrurile și sper din inimă să reușim. Cred că există un progres oricum, în general, în ultimii ani în oraș, dar mai e loc.
În afara Cazinoului, ce iubiți la Constanța?
Am spus mereu: Constanța e ca mine și eu sunt ca și Constanța. Adică atât de mult am trăit aici, că mare parte din filosofia locul ăstuia este parte din mine. Eu iubesc toată diversitatea de aici, iubesc și faptul că suntem atât de diferiți, și faptul că suntem superficiali de multe ori, iubesc tot glam-ul pe care îl afișăm uneori, iubesc tipologia de oraș-port. Îmi place foarte mult plaja, marea, nu aș putea să locuiesc vara în altă parte. De altfel, la 1 iulie, când aveam examene și sesiuni în București, dacă eram acolo în acea zi, pentru mine asta era limita, deoarece nu puteam să trăiesc fiind departe de plajă și de mare. Îmi place totul la acest oraș și nu m-am gândit niciodată la un alt loc în care să trăiesc. Îmi place mult la Constanța toată diversitatea, tot amalgamul de lucruri, unele peste altele, care sunt mereu surprinzătoare.
Care e locul preferat din oraș și de ce?
Îmi place marea, îmi place să merg pe plajă și îmi place să merg cu cel mic. Mă liniștește. Așa a fost mereu. Din adolescență, de câte ori am o chestiune mai complicată, mai dificilă, când merg pe plajă și mă uit la mare, mă duce într-o zonă de confort.
Cum v-ați dori să arate Constanța peste 5-10 ani?
Să fie un oraș al tinerilor, un loc în care aceștia să fie atrași să trăiască, să se întoarcă de la studii înapoi acasă. E un oraș în care poți să ai o calitate foarte bună a vieții, nu este un oraș extrem de aglomerat, este extraordinar de frumos, clima ne ajută, este un oraș mare, dar nu exagerat de încărcat. E un oraș care are din toate, e foarte aproape de capitală și cred că poate să fie acel loc în care tinerii să vină să își întemeieze o familie și să simtă că își pot dezvolta aici viețile.
Ce vă doriți de la un proiect care transformă orașul Constanța?
Să aibă ca obiectiv dezvoltarea orașului, dar și un obiectiv general, public. Adică sunt foarte multe proiecte comerciale, care vin din zona de business, care au în față un obiectiv principal – profitul, fără a se gândi și la punctul al doilea. Apreciez foarte mult aceste proiecte, cu aceste două perspective, să facem în primul rând lucruri pentru oameni, deoarece chestiunea aceasta ne aduce și bani. Asta îmi doresc de la o proiectele acestea: să vadă interesul general al locului, al orașului al acelei comunități în care vor să își deschidă activitățile. Cred că proiectul IULIUS, pe care îl reprezentați, este unul uriaș și este, după mine, singurul care astăzi poate aduce transformare de facto în orașul Constanța.
