Dedicată explorării conexiunilor dintre artă și implicarea civică, Alexandra Dumitrescu dezvoltă proiecte culturale care inspiră, conectează și transformă comunitățile. Prin proiectul „Eforie Colorat”, un hub cultural interdisciplinar și în calitate de vicepreședinte al Forumului Artelor Vizuale, Alexandra a adunat comunitatea de la malul mării într-un spațiu cultural viu și deschis.
Când a apărut proiectul Eforie Colorat?
A.D.: Eforie Colorat a fost inițiat în 2021 și este un proiect cu și despre comunitate, este un proiect umbrelă pentru alte proiecte, pe care noi le-am dezvoltat de-a lungul timpului, de la reactivarea Grădinii de Vară din Eforie Sud în 2018, prin Festivalul Cinemascop. La vremea respectivă, acesta era organizat de Centrul Ceh, apoi a intervenit și Forumul Artelor Vizuale, iar de anul trecut îl organizăm noi. Păstrăm parteneriatul, însă o parte din misiunea Centrului Ceh a fost aceea de a deschide și de a preda proiectul către un ONG, care să îl gestioneze mai departe și să fie sustenabil.
Inițial, parcursul meu a început în zona politică, dar, uite, mi-am dat seama că multe dintre proiectele și ideile pe care le-am avut recent, de fapt le-am mai avut odată. Cu colega mea de proiect, Ioana Marinescu, eram amândouă implicate în liceu într-un festival, deci pare că lucrurile s-au legat, dar nu cred că la momentul ăla m-am gândit că acesta o să fie parcursul. Eforie Colorat a venit într-un moment în care eu am făcut un switch profesional, de la zona de clipuri de muzică și o zonă super glossy, la o zonă culturală, în care mi se pare că există foarte mult content, dar nu există suficient buget pentru acest content. În plus, există și zona artistică personală, cu ceea ce am început să lucrez acum, cu această transcodificare cromatică, în care am pornit de la ideea că fiecare literă are un corespondent în culoare și cum ar arăta ceea ce zic eu în culori.
Care e motivația care a determinat apariția Eforie Colorat?
A.D.: Noi organizam deja Festivalul Cinemascop, care dura în anii aceia 5-7 zile, iată că anul ăsta avem 10 zile de festival, astfel că ideea a venit cumva natural: avem acest spațiu, cum facem să-l menținem activ toată vara? Apoi ne-am dat seama pe parcurs că și activitățile din extrasezon devin importante la malul mării. Adică o parte din comunitate are vara un boom de activități, în vreme ce în extrasezon e liniște. Poate fi dificil să trăiești aici, mă refer la lipsa de spații, de activități, efectiv, nu ai unde să te duci. Am stat 3 ani aici și în afară de 2-3 restaurante, în rest n-ai unde să te duci. Mai mult, ca adolescent, ce poți să faci? Dacă în timpul sezonului aveam un Eforie Colorat, în extrasezon aveam un gri, dar iată că și acela poate fi colorat, nu?
Care sunt proiectele majore în Eforie Colorat?
A.D.: Aș spune că avem proiecțiile de film, unele sunt mai comerciale, altele în zona de scurtmetraj și film de autor, cum avem în acest an în mini-cinema -ul pe care l-am construit. Apoi există două galerii de artă permanente (Etaj-on-Wheels, Un Metru Pătrat Gallery), urmate de picturile murale de pe pereții cinematografului, atât pe interior cât și pe exterior, care au fost realizate prin colaborare cu instituții culturale, cu artiști români și internaționali, cum ar fi artiștii olandezi Jemler Konjo și Jikkebenikke. Pe spatele ecranului cinematografului, este o pictură murală impresionantă, de 140 mp, făcută anul trecut ca un dialog între doi artiști, unul din Olanda și altul din România, e vorba de Maria Zurbagiu, alături de Reinier Landwehr.
Foarte importantă este și zona de mediere, pentru că nu este suficient să vii cu aceste activități sau cu expozițiile pe care le avem pe faleză, să le pui acolo și să te aștepți ca toată lumea să fie deodată un mare consumator, avid de artă contemporană sau expoziție istorică. Atunci zona de mediere își propune cumva să traducă sau să apropie publicul de lucrările respective. Pe lângă asta, mai sunt și atelierele creative de reciclare, care sunt susținute de artiști. Totul se schimbă de la ediție la ediție, anul ăsta de exemplu nu am făcut nici o pictură murală, anul trecut am făcut patru, și tot așa, în funcție de ediție, avem o miză. Cea a ediției de anul ăsta e mai degrabă acest proces de mediere și de expunere a unor lucrări în afara acestui spațiu fizic, în afara Grădinii Cinemascop.
Care sunt proiectele la care vă gândiți pentru edițiile viitoare?
A.D.: Sunt multe idei pe care le avem de mult timp, pe unele reușim să le implementăm, altele rămân și își așteaptă rândul, unele apar just like that, par o idee bună, dar pe lângă ce se întâmplă vara pe termen mai lung, noi ne-am dori să găsim mai multe soluții pentru acest spațiu și în extrasezon.
Ce vă motivează să aduceți oamenii împreună?
Inițial, spațiul în care ne aflăm acum (n.n. Grădina de Vară Eforie Sud) era o groapă de gunoi și în momentul în care a fost redeschis toată comunitatea din Eforie și nu numai a fost foarte fericită. Dar dacă vrei să construiești în legătură cu comunitatea, chestia asta nu e suficientă. Un exemplu e discuția pe care am avut-o cu elevii de la Liceul „Carmen Sylva” din Eforie, care spuneau „la voi arată totul atât de frumos, am crezut că nu e pentru noi”. În momentul ăla, mi-a picat fisa și mi-am dat seama de ce au considerat că spațiul ăsta nu ar putea fi pentru ei: pentru că e atât de colorat, sunt picturi, chestii cu care ei nu mai interacționaseră, nu mai văzuseră genul acesta de artă. În momentul în care ne-am dus și le-am explicat că în primul rând că e pentru ei proiectul, atunci situația s-a schimbat.
Ce înseamnă pentru tine un #OrașUnit?
A.D.: Cred că un oraș unit e un oraș în care diferite forme de expresie pot fi văzute, sau pot interacționa cu alte feluri de expresie. Dacă vorbim de artă, desigur o să fiu susținătoare a artei contemporane în spațiul public. Asta e o miză la nivel personal, dar și din punct de vedere al asociației noastre. Pe lângă asta, dacă ar trebui să-mi schimb pălăria, și să mă gândesc din punct de vedere al unui manager de proiect ce ar însemna chestia asta, atunci ar însemna incluziune, mai multe voci la un loc, care se pot exprima, cu grijă desigur fără a deranja pe celălalt. Un spațiu în care te simți auzit, în care te simți văzut, în care te poți conecta. Dacă mă gândesc la Constanța și la întreaga regiune Dobrogea, ar mai fi multiculturalitatea, la câte elemente distincte sunt și cât de interesante sunt acestea.
Ce iubești cel mai mult la Constanța?
A.D.: Faleza. Nu plaja neapărat, faleza. Sunt mai atașată de Eforie, dar în Constanța mă atrage foarte mult faleza și zona de promenadă. Sigur, o apreciez când nu este plină de tot soiul de alte lucruri, care poate nu-și au locul acolo, dar mă uit la port, care are o însemnătate istorică, după aia mă plimb pe faleză, mi se pare că pot să intru într-o stare mai melancolică, visătoare. E frumos să trăiești aici. De altfel, cred că fix în perioada în care eu am trăit aici, ca tânăr adult, era deosebită, pentru că eram suficient de mare încât să înțeleg niște contexte și suficient de mică încât să pot să mă mai bucur de tot soiul de alte lucruri.
Care e locul preferat din oraș și de ce?
A.D.: Cred că-mi este foarte greu să separ... Pentru mine, marea înseamnă proiectul ăsta, Eforie Colorat, înseamnă anii pe care i-am petrecut aici locuind și văzând. Acum stau 2 luni, dar înainte am stat timp de 3 ani, zi de zi, și am putut să văd cum se transformă orașul în toate anotimpurile, cum e propriu-zis viața de aici, cum interacționezi cu oamenii, totul e diferit față de restul țării. Aici nu trebuie să îți programezi întâlnirile cu prietenii, e mai multă flexibilitate, mai multă deschidere, o chestie care era total neobișnuită pentru mine, așa că am început să-mi schimb și eu astfel comportamentul.
Cum ți-ai dori să arate Constanța peste 5 - 10 ani?
A.D.: Mi-ar plăcea să văd mai multe proiecte de artă în spațiul public și mai ales artă contemporană. Am văzut că totuși există proiecte, la fel, sezoniere, dar nu mă refer doar la artă în spațiul public, nu mă refer doar la picturi murale, ci și la expoziții care pot fi amplasate în spațiul public, mă refer la sculptura contemporană, care e diferită de sculptura pe care o știm toți.
Ce îți dorești de la un proiect care transformă orașul?
A.D.: Am văzut ce s-a întâmplat la Iași, am văzut și proiectul pentru Constanța și mi se pare că fix zona de artă contemporană ar fi extraordinară! Nimeni nu e by default consumator de artă contemporană, dar cred că atragerea publicului e oglinda societății. Chiar dacă artistul vorbește într-un limbaj care poate părea sofisticat, ori greu de înțeles, el tratează niște teme pe care sunt absolut convinsă că le abordăm cu toții în conversațiile cu familia, cu părinții, cu prietenii, cu oamenii din jurul nostru, doar că artistul vine și le prezintă în felul său. Ideea generală e ceva ce simțim cu toții și tocmai asta mi se pare frumos la artă, că poți vedea același subiect într-o infinitate de modalități de expresie. Asta mi se pare valoros, că te face să te gândești câte alte nuanțe există. Fiecare parte e o bucată dintr-un puzzle, care la un moment dat creează un tot.